A (nu) pierde trenul

Cred ca vorbesc cam des in ultima vreme de un singur lucru: traieste clipa. 

Astazi privesc totul din alta perspectiva: a (nu) pierde trenul - e o vorba de cand lumea... si nu pot sa nu ma intreb: daca tot visand asa, nu pierdem trenuri importante. Doar pentru ca ne este teama sa urcam in ele, doar pentru ca nu stim cum sunt si ne e teama de necunoscut, pentru ca nu vedem trenul din fata noastra, pentru ca avem impresia ca ne va astepta o viata intreaga, pentru ca avem incredere ca nu putem gresi.

Facem planuri ca ne vom asteptam 5 ani. Facem planuri ca abia la 28 de ani ne casatorim. Facem planuri ca ne focusam pe viata profesionala pana la 30 de ani. Facem planuri ca ne distram, pentru ca ne permite varsta. Dar strica daca te distrezi cu persoana iubita langa tine? Strica daca te bucuri de nebunii cu persoana iubita alaturi? Strica daca impartim nebunia in cupluri? Strica daca te bucuri de mare alaturi de un amic foarte bun?

De ce sa nu putem fi deschisi, independenti, nebuni, sa traim clipa impreuna? Doar pentru ca unora le este frica de angajamente? Sau pentru ca unora de este frica sa riste? Sau doar pentru ca ne sperie necunoscutul?

Eu ca spun, din experienta proprie, ca se poate. Se pot imbina. Toate. Si se poate trai clipa. Cu oricine langa tine. Depinde doar de tine. Fa-ti curaj si suna-l. Fa-ti curaj si invit-o la o cafea. Trebuie sa avem curaj sa ne invitam la un rasarit de soare la mare. Uneori, o zi noua va poate surprinde in cele mai frumoase ipostaze.

Ne impiedicam prea des in reguli, in frici, in neintelegi... eu as da orice sa nu pierd nici un tren vreodata. Nu am regrete in viata. De ce as incepe acum? Asa ca eu o sa-l sun!

Kidu

Dreams come true

Stiu ca e mult spus vise. Stiu ca am scris deja un post in seara asta, dar in urma conversatiei intre noi 5... m-am decis ca este momentul sa citez un serial mult iubit de-al meu. Nu am sa-l traduc pentru ca isi pierde din farmec...

Noi 5 nu ne vom pierde niciodata sperantele ca se intampla exact ce trebuie, cand trebuie, cum trebuie, unde trebuie, cu cine trebuie, asa cum trebuie!

Take a look at yourself in the mirror. What do you see looking back? Is it the person you want to be? Or is there someone else you were meant to be, the person you should have been but fell short of? Is someone telling you that you can’t or you won’t? Because you can. Believe that love is out there. Believe that dreams come true every day. Because they do. Sometimes happiness doesn’t come from money or fame or power. Sometimes happiness comes from good friends and family and from the quiet nobility of leading a good life. Believe that dreams come true every day. Because they do. So take a look in that mirror and remind yourself to be happy, because you deserve to be, believe that. And believe that dreams come true every day. Because they do.

Kidu

Pe repede inainte

Este atat de ciudat cum decurg lucrurile uneori; cum iti doresti sa se intample totul atunci! dar fix atunci; si nu se intampla atunci, ci atunci cand trebuie... 

Asteptam. Si nu asteptam. Ne jucam. Dar suntem seriosi. Traim clipa. Dar mintea ne este in viitor sau trecut. 

Deda asteapta un semn. N-a mai vorbit cu el si s-a decis ca mai bine ar fi sa astepte s-o caute el. Din pacate, se pare ca regulile se aplica in continuare.

Mira se pare ca, in sfarsit, incepe sa vorbeasca cu cine trebuie si despre ce trebuie. Comunicarea este cheia; doar ca situatia este un pic dificila si de aceea, ei o vor lua incet.

Blondis este din nou cu mintea la un baiat. Surprinzator altul; fapt care ne bucura teribil. Dar din pacate,  ei se joaca. Si ea vrea sa incerce sa astepte, dar ar vrea sa se miste lucrurile un pic mai repede.

Ada se bucura tare mult de independenta ei si de libertatea de care dispune. Traieste in prezent, se bucura de tot ceea ce o inconjoara si incepe sa se rupa de trecut.

Eu sunt un pic bulversata. Nu mai astept nici un semn. Sunt prea dezamagita. Ma joc, desi parca as vrea sa nu o fac. Nu ma joc cu Ace, dar el se joaca cu mine. Desi nu ne mai jucam de mult, de fapt. Vreau incet, dar ma misc prea repede. Traiesc clipa, dar ma bulverseaza trecutul. M-am schimbat, traiesc in prezent, ignor trecutul, dar nu primesc nici un ajutor. Doar reprosuri ca ma misc prea incet. Sau ca (nu) ma joc. Sau ca "ce mai astept?" 

Uneori nu se sincronizam. Uneori facem compromisuri, pentru a poza intr-o sincronizare. Dar ce are daca nu ne ies toate bine? Joaca-te, dar fii serios. Arata-i ca tii la ea, dar fii distant. Traieste clipa, dar pretuieste trecutul pentru ca el te-a format. Asteapta viitorul, dar construieste-l atent.

Traieste ca si cum maine n-ar exista!

Kidu

Fericire

Este oare posibil sa reusesti sa treci peste tot si sa gasesti o persoana care sa te faca fericit(a) "out of the blue"?

Incep sa ni se aranjeze toate. Incet, incet pentru toate 5. Incet, incet ne calman, ne linistim, prioritizam, facem alegeri sau... mergem mai departe.

Ciudat este cum ma simt eu, personal. Nu se cheama ura ce am pentru Ace, e ceva mai... Si mi-am dat seama ca nu ma mai leaga nik atunci cand brusc si dintr-o data m-a contactat si nu am schitat nici un gest. Sunt prea multumita cu ce am acum.

Fericirea nu se cumpara, nu e in rate, ci e acolo. Trebuie doar sa ti-o doresti foarte tare si vine! Fara doar si poate, daca ma intrebati acum o saptamana daca e posibil sa mi se intample mie asa ceva, nu as fi crezut nik.

Acum vine partea si mai interesanta... pentru ca tot zicea Mira ca se intampla cand trebuie; m-am intalnit random cu Ace. Ce ciudata era senzatia de ignorare reciproca, desi mai ciudata a fost senzatia lasata dupa conversatia avuta (pana la urma am vorbit un pic) - cred ca ii parea rau, imi tot spunea ca nu se poate da timpul inapoi, ca e vina lui si gata; stie ca el a gresit, dar n-a tinut de el. Mi-a rupt inima in mii de bucatele; se poate intoarce de cate ori vrea, deja nu mai pot. Deja nu mai vreau!

Acum sunt fericita!

Ne sarutam sau ce facem? (part 2)

Ca tot vorbeam zilele trecute de Deda si de mine... acum e randul Mirei... acum, oficial, toate 3 suntem in aceeasi situatie... Asteptam ceva concret... ca tot vorbeam (ma repet) de regulile tampite la care ne supunem zilnic... care da primul un semn, care da primul mesaj, care e primul... Si cum nu putem face noi primul pas, asteptam sa-l faca ei; doar ca am impresia ca si ei asteapta acelasi lucru, dar din cu totul alte motive...

Acum sa detaliez... Mira a fost la o intalnire azi. Faza interesanta este cum s-a intalnit cu el: la noaptea muzeelor s-a intalnit cu fratele lui geaman si avand in vedere ca noua ei politica este "do smth stupid everyday", i-a sunat astazi sa vada ce mai fac si s-a trezit cu o intalnire...

Deda a tot iesit cu Vlad afara, s-au mai vazut, dar acum tace. Nu a mai primit nici un semn de la el si acum asteapta sa vada ce s-o mai intampla.

Ce sa mai zic de mine, ca... numai la invatat pentru examene nu-mi sta mintea. Eu am spart regulile. Mi-am luat inima in dinti si am zis ca ce-o fi o fi... sa-i dau un mesaj, poate o fi interesat. Dar nu am primit concret de la el, ceea ce m-a buversat nitel. Poate interpretez eu iar gresit semnele.

Noua chiar ne place de ei. Sincer. Chiar vrem chestii faine cu ei si vrem ceva mai departe de doar o seara. Doar ca ne tot prindem in regulile astea si nimeni nu cedeaza si aparent pierdem... Serios, noi am ajuns exasperate de regulile alea tembele! 

Repetam din nou concluzia: "Ne sarutam sau ce facem?"

PS: foarte tare ideea Mirei: suntem ca pe o plasa de oportunitati, ca niste "paienjenuti". Trebuie doar sa dai cu mana si pac... ai prins ceva. Iti da aripi sentimentul trait... fluturasii in stomac si toate cele, care apar in urma unei simple nebunii de a dormi in pat cu o persoana pe care o cunosti de 24 ore... ce se poate intampla rau? Hai sa fim nebuni, hai sa traim clipa, hai "bey, tampi, sun-o si invit-o la o intalnire"

24 ore

Vineri a fost timpul pentru mine si Deda; dupa atatea povesti si nebunii din partea celorlalte 3, a venit randul nostru.

Uimitor, in acelasi timp, vineri, dupa ora 10:00, am trecut prin aceeasi experienta, cu mici diferente. Ne-am intalnit undeva cu tipii, ne-am dus si am baut ceva intr-un local, dupa care tipii ne-au facut surpriza de a ne aduce la mare. Experienta traita este una uimitoare. Era exact ceea ce avem nevoie. Persoane inteligente, amuzante, inopinante, atragatori si toate cele... o situatie superba si... eliberatoare.

Eu cand am aflat ca Deda a trecut prin absolut acelasi lucru ca si mine, cu diferenta de loc si de ora (2 ore), am ramas socata! Asta da coincidenta. Am reusit sa spargem regulile, nu am mai tinut cont de ele, am facut ce ne-a dictat inima si totusi n-am facut nimic. Deda s-a sarutat cu el, eu nici atat, dar povestea a inceput.

Indiferent ce urmeaza, pentru noi acele 24 ore au fost uimitoare si ne-au deschis ochii. Chiar daca ar fi fost sa se opreasca la ora 20:00 sambata, dupa 24 ore de nebunie, tot ar fi fost superb. Pentru ca cineva ne-a aratat ca se poate nebunie, se poate sa dai cu ele de reguli de pamant, sa fii tu, sincer, sa te deschizi si sa incepi ceva nou.

Desi cred ca ar fi mai interesant daca nu s-ar opri dupa acele 24 ore... 

Reguli

Eram sigura ca ma voi intoarce cu "material" de la intalnirea cu fetele.

Ne-am saturat de reguli, reguli pe care de fapt tot noi ni le impunem, regulilele impuse de societate. Cautam ceva matur, cautam ceva diferit, persoane care sa ne-o traga intelectual. 

Momentan nu dam decat peste persoane interesate, puerile, cu care trebuie sa jucam dupa anumite reguli... cine suna primul, cine invita primul la un suc, cine saruta primul, cine ia in brate pe cine, cine isi marturiseste primul sentimentele... Aoleu, daca l-ai scos la o cafea ieri, azi nu-l poti suna... trebuie sa pari dura, insensibila, sa pozezi intr-o persoana care nu e disperata (de parca am fi), trebuie sa pozezi intr-o persoana independenta financiar... sau cine stie ce kkt!

Vrem sa aveti curaj, sa nu ne mai ascundem.. daca ai chef de un suc cu el iar, dupa doar o zi diferenta, ce are? Ii place sa discute cu tine... poate mergeti mai departe ?! Vrem sa nu mai jucam dupa nici o regula decat cea a inimii... hai sa avansam la urmatorul nivel, hai sa fim maturi si responsabili, sa facem ce ne dicteaza inima.

Nu mai vrem aventuri, nu mai vrem copilarii, vrem o relatie faina, asa... cum o vrea fiecare. Cautam altceva! Cine ofera? :P

Alegeri

Noi ne-am saturat de "obligatiile" de a lua decizii, de a ne hotari. Ce e atat de rau in a trai clipa, cu riscul de a ne rani, ce e atat de rau in a amana luarea deciziei?

Mira vroia sa vorbesc despre toata povestea ei, dar nici nu stiu de unde sa incep; nu vreau sa fiu subiectiva. Ea tine mult la un tip, dar pe parcurs a mai aparut un altul. Ea are sentimente puternice pentru primul, dar cel de-al doilea care o place mult, se poarta tare dragut cu ea. E tare confuza intrucat nu stie ce sa aleaga, sa incerce sa construiasca o relatie de iubire pe una de prietenie sau sa se lase invaluita de cel de-al doilea intr-o poveste pe care poate nici nu si-o doreste cu adevarat? Ne cerea noua sfaturi, dar concluzia mea publica :) este "de ce sa iei vreo decizie?" Unde te poate inima, unde te poarta ganduri acolo du-te. Chiar daca poate te va durea mai incolo, o sa-ti dai seama si mai tarziu ca toate isi au rostul. Sa nu avem regrete vreodata!

Eu nu stiu ce am. Ori m-am pierdut si nu ma mai gasesc ori accidentul m-a schimbat enorm. Mi se pare totul atat de pueril, de neinsemnat. De ce sa ma chinui sa obtin ceva in viitor? De ce sa ma joc cu vreun sentiment? In secunda urmatoare poate nu mai sunt. De ce astept o "viata intreaga" ceva? Trebuie sa facem acum, pentru ca s-ar putea sa nu mai fie nimic maine. Nu vreau sa pierd timpul. Imi vreau "printul meu pe cal alb" acum! Boem asa cum esti, nebun, copilaros, matur, inteligent, glumet, grijuliu, deschis tot... exact asa cum esti! Dar acum! Nu am chef sa ma pierd in detalii acum si sa te descopar peste ani de zile... sa pierd atata timp...

Dar sunt prea nebuna, prea copilaroasa, prea... nici eu nu stiu cum. Si asta doar pentru ca visez in continuare... sa fie unul care sa vina sa ma ia brusc sa ma sarute, sa ne invaluim in tot misterul posibil, care sa fie nebun si sa observe cum reusesc sa incorporez toata frisca in ciocolata calda, fara sa dea p-afara.

De ce m-as rupe eu acum din tot ce am? E minunat, e frumos, chiar daca nu e perfect, dar perfectiunea mea se gaseste in tine. Abia cand o sa-ti faci curaj sa vii, abia atunci o sa se schimbe viata mea. Si asta in sensul pozitiv, pentru ca o data cu prezenta ta in viata mea, se vor stabiliza lucruri interioare din mine si din tine. 

Am scris la persoana I, dar stiu ca si fetele mele au aceleasi ganduri. Ne-am saturat de tipi slabi, lipsiti de curaj, doritori de aventuri si de jocuri. Aveti impresia ca avem o viata intreaga in fata noastra, dar daca maine nu ar mai fi? 

Ne sarutam sau ce facem?

Am preferam sa am acest titlu pentru ca fraza descrie cel mai bine saptamana trecuta. Mira spune ca este ca un "pact" intre noi, dar mai sunt altele incheiate si cu altii, daca o luam asa. Eu, una, consider ca saptamana trecuta a fost tare ciudata pentru noi si concluzia este cea din titlu. Parca asteptasem acest week-end de o viata intreaga si, culmea, a finalizat o saptamana si mai ciudata.

Ada s-a impacat cu Eddy. Si avand in vedere ca noi am trecut prin povestea mea cu Ace, o sprijinim si pe ea acum. Atata timp cat ea e fericita acum, chiar daca poate mai tarziu o sa "ne" doara, noi suntem fericite pentru ea.

Mira, desi noi speram sa reuseasca sa traca peste cinva cu altcineva... nu s-a intamplat asa. Ba din contra, persoana cu care noi speram sa reuseasca sa-si revina, a dat-o in bara si mai rau. Pentru ca unii baieti nu stiu sa se exprime si atunci cand nutresc sentimente pentru cineva, tind sa spuna prostii din cauza emotiilor.

Deda aparent are conexiuni puternice cu un tip nou - Robert. Doar ca, desigur, si de aceasta data nu este in tara, desi este roman. Dupa ce a stat de vorba cu el vreo cateva ore, explicatia ei a fost: avem o conexiune, ne leaga ceva... va povestesc mai tarziu.

Iar Blondis a reusit sa treaca cu totul peste este. Zice ea.

Si culmea este ca toate suntem unite de acelasi lucru: un sarut. Pe fiecare dintre noi ne-a ajutat intr-un fel sau altul. Deda s-a simtit altfel pentru ca nu s-a sarutat cu el, Mira si-a dat seama ca nu este nimic dupa un sarut, Ada a revenit pentru ca e prea tare, Blondis si-a dat seama cat de detasata este dupa ce s-au sarutat.

Eu mi-am dat seama dupa un sarut ca eu am nevoie sa ma opresc din tot si sa reincep. Doar ca nu imi este atat de usor sa dau "enter" si sa incep un rand nou. M-am gandit foarte mult in ultima vreme la ceea ce mi s-a intamplat si abia acum incep sa privesc obiectiv. Ace nu m-a vrut, nu mai conteaza de ce. Nu mai conteaza nimic. Iar ceilalti nu stiu sa ma aprecieze, nu au rabdare sa ma descopere si, cu atat mai mult, nu merita atentia mea. Doar ca acum tanjez si mai rau dupa cineva - oricare ar fi el, doar sa fie.

If there's no breaking then there's no healing,

And if there's no healing, then there's no learning.

And if there's no learning then there's no struggle.

But struggle is a part of life. So must all hearts be broken?

Cum putem face sa trecem peste toate durerile? Cum putem face s-o luam de la capat? Sa simtim acei fluturasi exact cu cine trebuie, unde trebuie etc? Cum putem face sa le avem pe toate, exact asa cum le visam? Eu as sugera sa ne oprim din trecut mai intai. Si apoi sa traim prezentul, pentru a avea viitorul dorit.

Doar ca eu desi am inceput sa ma opresc din trecut, nu pot trai prezentul, pentru ca imi doresc prea mult asta.

Descoperiri

Nu stiu ce m-a apucase, dar ieri aveam impresia unei zilei superbe, de primavara calduroasa... Visam cu ochii deschisi, ma aflam in Vama, pe la ora 11:00, un soare arzator, o cafea buna si eu care trageam cu "pasiune" dintr-o tigara.

Mai ales in ultima vreme, ne surprind diverse lucruri/actiuni/momente... Noua ni s-a schimbat macar un pic viata in ultima vreme, in sensul bun, ni s-au oferit oportunitati de "lucru" (ca sa zic asa), ne apare vreun baiat, primim vreo poezie, visam momente speciale...

Noi am descoperit ca trebuie sa ne pretuim pe noi 5, sa fim recunoscatoare pentru aceasta prietenie, care se cladeste, in timp, in ceva si mai minunat. Orice s-ar intampla mereu suntem alaturi una de cealalata; indiferent ca una pleaca pentru o saptamana din tara/oras, indiferent ca una se saruta cu un anumit baiat, indiferent.

Eu sunt recunoscatoare, pe langa cele de mai sus, si pentru acele momente create de oricine, prin care imi dau seama ca sunt si lucruri faine in jurul meu. Si eu am primit o propunere de "lucru" (asta cica am obtinut-o prin fortele proprii :P ), si mi-au aparut baieti, dar mai interesante sunt senzatiile create de acei baieti, senzatii traite intr-o clipa, dar senzatii minunate.

Cred ca am realizat asta cand am "primit" ieri o poezie. E mult spus primit, nu conteaza cine, ci conteaza senzatia. Parca acolo trebuia sa fie. Era cel mai potrivit lucru, era cel mai frumos si... aia trebuia sa se intample. (oare cand se vor lungi clipele?)

Saptamana aceasta sunt optimista, calma si zambesc mult, la un loc cu fetele mele!