vineri, 30 octombrie 2009

Mai vreau...

Ne jucam si ne jucam... of, of of... imi place si mai mult. As vrea sa nu se opreasca niciodata... partea asta imi place cel mai mult intr-o relatie :)

Dar incep sa ma plictisesc. Imi trebuie o finalitate. Ma joc, ma joc, imi place, e fascinant, dar... apoi ce? Mi-ar placea sa stiu incotro... ca sa stiu pentru ce trag. Stiu ca ar trebui sa ma joc, pentru ca asta vreau... dar ...

Si vreau, mai vreau... parca vreau... nici eu nu stiu cum sa scriu, ce sa scriu aici. Parca am chef de lugu-lugu, de plimbari sub clar de luna, de sms-uri ascunse, dar parca nu cu tine. Si parca si cu tine. Si de fapt nici nu stiu ce vrei. De parca as stii ce vreau eu! Of ce complicaciuni uneori...

Ma chinui de 2 ore sa scriu postul asta, dar parca mi-e teama... cine va citi, ce va spune mai departe, cum se va interpreta... sa nu ajunga la tine informatiile astea, ca parca mi-e teama ca... o sa ma respingi sau ca cine stie ce-o sa se intample. De parca ai avea pe cine sa respingi... de parca te-as accepta eu langa mine. OOOOOFFFFF nu inteleg ce s-a intamplat. Ca nu s-a intamplat nimic!

Uneori cred ca suntem vulnerabili si deschisi catre persoane noi si relatii in anumite momente, gen lipsa din ultima vreme a unei relatii sau a unei persoane "speciale" in viata ta sau cand ai fost proaspat ranit de persoana draga etc. Si din pacate, daca nu stii sa te protejezi in acele momente, poti sfarsi in vreo relatie sau langa persoane langa care ne-ai vrea sa fii vreodata.

Te-as vrea atat de mult... si as vrea atat de mult sa cred ca poate e posibil ceva, dar la cat de vulnerabila am devenit in ultimul an, prefer sa ma tin in garda, sa jur ca nu simt absolut nimic, sa nu simt absolut nimic si... sa astept sa mai treaca ceva timp, peste noi, peste sentimente, peste cuvinte, peste priviri, sa se aseze mai adanc daca este adevarat si abia atunci, poate...

vineri, 23 octombrie 2009

Tachinare si flatare

Bun. Toata lumea ma intreaba de ce scriu anonim si de ce nu promovez blogul in randul prietenilor. Pentru ca aici scriu exact ceea ce este in inima si sufletul meu, pentru ca nu vorbesc doar de mine uneori, ci si de prietenele mele, si pentru ca, sincer... sunt timida in anumite momente.

In alte momente, sunt nebuna, directa, infipta si... rea :) Iar de curand, sincer, cred ca am fost cam rea cu un tip. Nu stiu de unde si de ce, dar in grupul nostru de prieteni s-au lansat zvonuri si se fac glume pe tema unei posibile relatii intre noi 2. Problema este ca... eu ma tot jucam si ma tot intrebam daca oare chiar imi place de el. Din pacate sau fericire (inca nu mi-am dat seama), am realizat ca... ma simt asa si ma implic asa, pentru ca ma flateaza. Un tip ca el spera sa fie cu mine... nu ca are ceva rau sau ceva de genul asta, dar... nu. Asa ca am inceput sa-l tachinez :) glume, apropouri... sunt aproape de el, dar plec repede.

Toate fetele sunt asa. Ne jucam. Asa ne place. Nu toti care spera, obtin si ceea ce si-ar dori. Trebuie sa te chinui muuuult... Si cred ca de data asta, este prima oara cand analizez situatia fetelor din Bucuresti, fete care sunt poate increzute, poate sigure pe ele si care de obicei vor ceva anume. Si imediat cum cineva care nu prea prezinta ceea ce ne-ar interesa, dar incearca ceva... incepem sa ne jucam. Sincer, nu e ca si cum nu ne-ar pasa de cei din jurul nostru, dar asa este scris in fisa postului nostru :)

Oare cate fete din Bucuresti respecta aceste descrieri? Oare cate dintre noi, suntem sincere cu adevarat, si putem recunoaste ca facem asa?

marți, 20 octombrie 2009

Inocenta

Mi-e dor de senzatia aia de la inceput... dupa timiditate, cand te lovesc sentimentele. Si te uiti in ochii celuilalt, pierdut in frumusetea momentului.

Tot speri si sper(i) ca voi(vei) retrai curand sentimentul. Senzatia de plutire. Vine sa te tina in brate, te simti cel mai protejata din lume si te invita sa iti explice stelele. Se intoarce spre tine, se uita in ochii tai si-ti spune: "pacat ca nu intelegem stelele complet. Sigur ar spune ca esti cea mai frumoasa de pe Pamant" (indiferent ca poate sunt vrajeli, le credem, pentru ca asa vrem si pentru ca asa trebuie in acel moment) si topeste totul intr-un sarut tandru.

Sau ce simti atunci cand treci pe langa locuri ale voastre... unde v-ati sarutat prima oara sau unde ti-a zis prima oara ca te iubeste. Cand speri ca indiferent daca relatia voastra se va termina, el te va cauta la locurile respective, ca in orice film american. Si senzatia ca e mereu acolo, langa tine, in tot ceea ce faci, in fiecare gand, gest, respiratie etc. Cand simti ca ai putea trece si munti, doar ca sa-l saruti inca o data...

Sa-ti daruiasca flori, complimente. Sau sa ti se para ca totul este superb. Sa citesti o carte si gandul sa te poarte catre el. Sa-ti zambeasca si sa ai impresia ca... zambetul acela e tot de ce ai nevoie sa traiesti. Sau vibratiile pe care le simti cand te pregatesti de intalnirea cu el, cand il vezi si cand te ia in brate... vibratii care se intensifica atunci cand te saruta prima oara pe ziua respectiva.

Sa traiesti momente de plin extaz si fericire, momente pe care sa le retraiesti mereu cand te uiti in ochii lui. Cand stai la masa cu prieteni si voua va vine sa stati impreuna, doar voi doi si sa va sarutati, nu sa stati la masa cu altii. Sau cand mergeti la mare/munte si... voua va vine doar sa stati in camera voastra.

Of... cate lucruri simt acum si ce sentimente ma incearca. Mi-e dor de plutirea asta... momentul acela in care te simti cu adevarat protejata, admirata, dezmierdata... acel moment in care inocenta ta atinge cote maxime. Momentul in care crezi in toate semnele pamantului, vietii... ca ai vazut un cosar, deci o sa aveti noroc in dragoste, sau ca a varsat sarea, deci sigur o sa va certati, sau ca ii place nu stiu ce scriitor, care iti place si tie, deci e clar ca trebuie sa fiti impreuna.

Sunt curioasa: oare se poate pierde din aceasta inocenta cu trecerea timpului, cu inaintarea in varsta?

luni, 19 octombrie 2009

Un nou inceput sau... poate nu!?

Ca tot vorbeam eu in posturile trecute de calmitate si fericire in singuratate... si de sentimente ciudate la care nu ma asteptam pe care le-am trait acum cateva luni la mare.

Eeee... interesant mai este sentimentul pe care il traiesti cand te place un baiat. Sunt atat de dulci uneori, cum sunt ei tari si pe pozitii, invincibili si cum, de fapt, isi musca pumnul de "oftica" cand isi dau seama ca le place o fata si nu prea o pot avea :) Cum il auzi soptind injuraturi la adresa propriei persoane: "cum ai putut ma? stii ca nu poti s-o ai... si tocmai pe asta trebuie s-o vrei?", si tu il intrebi "ce-ai spus?" si te amuzi de raspunsul lui "nimic... nimic... m-am lovit"...

Te simti normal, iti faci treaba si crezi ca toate au fost doar niste glume. Doar ca el nu se comporta normal. Felul lui de-a fi este altfel... parca uneori te cauta cu privirea sau parca ii pare rau ca... te place sau ca n-a incercat nimic. Alteori pare indiferent. Si apoi iti spune de noua melodie de care s-a indragostit, melodie cu niste versuri... ca cele din melodia de mai jos. Sau poate de fapt, totul capata o noua culoare, pentru ca ai vrea tu sa capete o noua interpretare.

Toate te indeamna spre o singura concluzie: "daca incepe sa ma placa?". Si aici te trezesti cu o noua intrebare: "oare imi pasa?" Si incepi sa analizezi, caci asta te-au invatat fostele relatii. Oare e bine, oare chiar iti place de el, oare nu doar te joci cu el (caci nu-i de "talia" ta), oare chiar iti pasa sau oare vrei sa demostezi ca inca poti? Oare chiar vrei o relatie cu el sau oare este totul in inchipuirea ta?

Atunci iti aduci aminte lucrurile care ti-au placut la el... ii place astrologia, e romantic cand vrea si trebuie, te face sa razi cu pofta, ceasul de la mana care ii face extrem de sexy, parul de culoarea care nu-ti placea pana nu de mult, ca stie sa te danseze si ca aveti aceleasi gusturi muzicale, si ca meseria lui te poate ajuta sa tii foarte bine o familie/gospodarie... dar iti aduci aminte si de parerile celor din jur... care sunt din ce in ce mai multi si care comenteaza pe baza "relatiei" care de fapt credeai ca nu are inceput. Si parca ziceau, in gluma, ca el de fapt ar urmari doar un lucru. Si parca tu n-ai vrea doar aia.

Dar oricum el nu se uita la tine. Si oricum, el zice ca nu te vei uita tu in veci dupa el. Si uite cum inca o posibila relatie nu se va incepe vreodata. Frica asta, bat-o vina... te obliga sa te-ntrebi "un nou inceput sau... poate nu!?"



PS: te pui in pat, citesti o carte si incerci sa scuturi gandurile... "sarutul de pe frunte pare ca l-am visat... de 2 ori :) desi a fost atat real... ambele dati ...e totul in inchipuirea mea si pana maine va reveni totul la normal"; dar ceva nu te lasa sa-i dai drumul gandului ca poate, candva, poate chiar maine, poate chiar el, va fi cel care te va face ceva mai fericita...

duminică, 4 octombrie 2009

Fericirea in singuratate

Nu-mi mai amintesc daca am plans sau nu, daca am suferit sau nu, sau daca pur si simplu am trecut peste. Cert e ca palma luata a fost grea, a durut enorm. Sa pui atata incredere in cineva, sa-i oferi atatea, si sa te loveasca cu atata putere.

In astfel de momente, imi amintesc de poezia catelului care este lovit, cand il intreaba cu seninatate, daca nu-si da seama ca il doare. Dar nu se opreste si este grav ranit. Oricate sperante mi-am pus mereu in Ace si oricat de multa incredere i-am oferit, la sfarsit mi-a dovedit ca iar am gresit, ireparabil poate. Degeaba toate, degeaba increderea, degeaba sansa acordata a 2a oara. Am sperat ca trebuie sa am incredere si sa-l cred cand spune ca eu il cunosc ca nimeni altcineva sau ca se comporta diferit cu mine - ca e el doar cu mine. Durerea cea mai mare aici apare - ca l-am crezut.

Azi ma bufneste plansul de durere. Abia azi pentru ca la ce palma mi-a dat, dureaza mult pana o asimilez. Si abia azi pentru ca mi-a promis ca nu ma va mai face sa sufar, si desi s-a tinut de cuvant, de fapt m-a facut sa sufar foarte mult, mult mai mult ca prima oara.

Si azi pot spune cu seninatate, dupa 6 luni (cum mi se intampla de obicei), am reusit OFICIAL sa trec peste. Azi m-am imbracat superb pentru mine, nu pentru ca poate ma voi intalni cu el sau ca sa ma agate cineva, ci pentru mine. Azi mi-am facut cadouri scumpe din salariul pe care il primesc de la un job care imi place la nebunie. Azi am fost fericita! Azi m-am bucurat eu, de mine, cu mine, pentru mine.

"Astazi chiar de m-as intoarce, a o-ntelege nu mai pot"

Astazi NU m-as mai intoarce. Astazi am luat decizia, din nou, sa fiu a mea, si doar a mea.