Un nou inceput sau... poate nu!?

Ca tot vorbeam eu in posturile trecute de calmitate si fericire in singuratate... si de sentimente ciudate la care nu ma asteptam pe care le-am trait acum cateva luni la mare.

Eeee... interesant mai este sentimentul pe care il traiesti cand te place un baiat. Sunt atat de dulci uneori, cum sunt ei tari si pe pozitii, invincibili si cum, de fapt, isi musca pumnul de "oftica" cand isi dau seama ca le place o fata si nu prea o pot avea :) Cum il auzi soptind injuraturi la adresa propriei persoane: "cum ai putut ma? stii ca nu poti s-o ai... si tocmai pe asta trebuie s-o vrei?", si tu il intrebi "ce-ai spus?" si te amuzi de raspunsul lui "nimic... nimic... m-am lovit"...

Te simti normal, iti faci treaba si crezi ca toate au fost doar niste glume. Doar ca el nu se comporta normal. Felul lui de-a fi este altfel... parca uneori te cauta cu privirea sau parca ii pare rau ca... te place sau ca n-a incercat nimic. Alteori pare indiferent. Si apoi iti spune de noua melodie de care s-a indragostit, melodie cu niste versuri... ca cele din melodia de mai jos. Sau poate de fapt, totul capata o noua culoare, pentru ca ai vrea tu sa capete o noua interpretare.

Toate te indeamna spre o singura concluzie: "daca incepe sa ma placa?". Si aici te trezesti cu o noua intrebare: "oare imi pasa?" Si incepi sa analizezi, caci asta te-au invatat fostele relatii. Oare e bine, oare chiar iti place de el, oare nu doar te joci cu el (caci nu-i de "talia" ta), oare chiar iti pasa sau oare vrei sa demostezi ca inca poti? Oare chiar vrei o relatie cu el sau oare este totul in inchipuirea ta?

Atunci iti aduci aminte lucrurile care ti-au placut la el... ii place astrologia, e romantic cand vrea si trebuie, te face sa razi cu pofta, ceasul de la mana care ii face extrem de sexy, parul de culoarea care nu-ti placea pana nu de mult, ca stie sa te danseze si ca aveti aceleasi gusturi muzicale, si ca meseria lui te poate ajuta sa tii foarte bine o familie/gospodarie... dar iti aduci aminte si de parerile celor din jur... care sunt din ce in ce mai multi si care comenteaza pe baza "relatiei" care de fapt credeai ca nu are inceput. Si parca ziceau, in gluma, ca el de fapt ar urmari doar un lucru. Si parca tu n-ai vrea doar aia.

Dar oricum el nu se uita la tine. Si oricum, el zice ca nu te vei uita tu in veci dupa el. Si uite cum inca o posibila relatie nu se va incepe vreodata. Frica asta, bat-o vina... te obliga sa te-ntrebi "un nou inceput sau... poate nu!?"

PS: te pui in pat, citesti o carte si incerci sa scuturi gandurile... "sarutul de pe frunte pare ca l-am visat... de 2 ori :) desi a fost atat real... ambele dati ...e totul in inchipuirea mea si pana maine va reveni totul la normal"; dar ceva nu te lasa sa-i dai drumul gandului ca poate, candva, poate chiar maine, poate chiar el, va fi cel care te va face ceva mai fericita...