Tachinare si flatare

Bun. Toata lumea ma intreaba de ce scriu anonim si de ce nu promovez blogul in randul prietenilor. Pentru ca aici scriu exact ceea ce este in inima si sufletul meu, pentru ca nu vorbesc doar de mine uneori, ci si de prietenele mele, si pentru ca, sincer... sunt timida in anumite momente.

In alte momente, sunt nebuna, directa, infipta si... rea :) Iar de curand, sincer, cred ca am fost cam rea cu un tip. Nu stiu de unde si de ce, dar in grupul nostru de prieteni s-au lansat zvonuri si se fac glume pe tema unei posibile relatii intre noi 2. Problema este ca... eu ma tot jucam si ma tot intrebam daca oare chiar imi place de el. Din pacate sau fericire (inca nu mi-am dat seama), am realizat ca... ma simt asa si ma implic asa, pentru ca ma flateaza. Un tip ca el spera sa fie cu mine... nu ca are ceva rau sau ceva de genul asta, dar... nu. Asa ca am inceput sa-l tachinez :) glume, apropouri... sunt aproape de el, dar plec repede.

Toate fetele sunt asa. Ne jucam. Asa ne place. Nu toti care spera, obtin si ceea ce si-ar dori. Trebuie sa te chinui muuuult... Si cred ca de data asta, este prima oara cand analizez situatia fetelor din Bucuresti, fete care sunt poate increzute, poate sigure pe ele si care de obicei vor ceva anume. Si imediat cum cineva care nu prea prezinta ceea ce ne-ar interesa, dar incearca ceva... incepem sa ne jucam. Sincer, nu e ca si cum nu ne-ar pasa de cei din jurul nostru, dar asa este scris in fisa postului nostru :)

Oare cate fete din Bucuresti respecta aceste descrieri? Oare cate dintre noi, suntem sincere cu adevarat, si putem recunoaste ca facem asa?