Dar incep sa ma plictisesc. Imi trebuie o finalitate. Ma joc, ma joc, imi place, e fascinant, dar... apoi ce? Mi-ar placea sa stiu incotro... ca sa stiu pentru ce trag. Stiu ca ar trebui sa ma joc, pentru ca asta vreau... dar ...
Si vreau, mai vreau... parca vreau... nici eu nu stiu cum sa scriu, ce sa scriu aici. Parca am chef de lugu-lugu, de plimbari sub clar de luna, de sms-uri ascunse, dar parca nu cu tine. Si parca si cu tine. Si de fapt nici nu stiu ce vrei. De parca as stii ce vreau eu! Of ce complicaciuni uneori...
Ma chinui de 2 ore sa scriu postul asta, dar parca mi-e teama... cine va citi, ce va spune mai departe, cum se va interpreta... sa nu ajunga la tine informatiile astea, ca parca mi-e teama ca... o sa ma respingi sau ca cine stie ce-o sa se intample. De parca ai avea pe cine sa respingi... de parca te-as accepta eu langa mine. OOOOOFFFFF nu inteleg ce s-a intamplat. Ca nu s-a intamplat nimic!
Uneori cred ca suntem vulnerabili si deschisi catre persoane noi si relatii in anumite momente, gen lipsa din ultima vreme a unei relatii sau a unei persoane "speciale" in viata ta sau cand ai fost proaspat ranit de persoana draga etc. Si din pacate, daca nu stii sa te protejezi in acele momente, poti sfarsi in vreo relatie sau langa persoane langa care ne-ai vrea sa fii vreodata.
Te-as vrea atat de mult... si as vrea atat de mult sa cred ca poate e posibil ceva, dar la cat de vulnerabila am devenit in ultimul an, prefer sa ma tin in garda, sa jur ca nu simt absolut nimic, sa nu simt absolut nimic si... sa astept sa mai treaca ceva timp, peste noi, peste sentimente, peste cuvinte, peste priviri, sa se aseze mai adanc daca este adevarat si abia atunci, poate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu