Ace nu exista. Nu va exista niciodata. Cel putin nu asa cum imi doresc eu. Mereu vroiam un tip indeajuns de nebun incat sa-mi demonstreze ca exista dragoste si in zilele noastre. Dar Ace nu poate oferi asa ceva. Nu mie.
Ceea ce am avut cu Ace e undeva in trecut si atat. In prezent nu exista nimic. Totul a fost in mintea mea, in inchipuirea mea. Un vis frumos din care trebuie sa ma trezesc pana nu e prea tarziu.
Mai e putin si e ziua mea. Mai e putin incep sa fiu singura, pe picioarele mele (pentru ca nu as spune ca sunt si acum)... Mai e putin si nu-mi permit luxul de a fi vesnic indragostita de dragoste, de lucruri puerile, sa fiu visatoare si o romantica incurabila.
Nu promit ca de astazi ma rup, pentru ca stiu ca nu voi reusi asa usor. Dar promit ca de astazi o sa incerc din ce in ce mai tare sa fiu aici pentru mine si sa-mi scriu singura povestea asa cum merit!
Decizia e finala si imi apartine in intregime: ratiunea invinge sentimentele. Nu mai am loc de asta de astazi incolo... Si astazi o sa plang muuuult ca de maine sa nu mai am lacrimi, asa cum nu am mai avut acum 3 ani, cand am trecut prin acelasi lucru... Dar sper ca nu ma voi mai intoarce vreodata in acest loc. Si azi sa plang pentru ultima oara (cand ne-am impacat anul trecut, mi-a promis ca nu ma va lasa sa ajung aici... de data asta, imi promit eu ca nu ma voi mai intoarce).
De maine, voi zambi