marți, 21 aprilie 2009

One million billionth of a millisecond... that what you (should) represent for me

Ma tot gandeam... si pentru ca nu am reusit sa uit asa usor si pentru ca inca mai este prin mintea mea, am decis sa pun totul in seama gandirii mele gresite.

Ace nu exista. Nu va exista niciodata. Cel putin nu asa cum imi doresc eu. Mereu vroiam un tip indeajuns de nebun incat sa-mi demonstreze ca exista dragoste si in zilele noastre. Dar Ace nu poate oferi asa ceva. Nu mie. 

Ceea ce am avut cu Ace e undeva in trecut si atat. In prezent nu exista nimic. Totul a fost in mintea mea, in inchipuirea mea. Un vis frumos din care trebuie sa ma trezesc pana nu e prea tarziu. 

Mai e putin si e ziua mea. Mai e putin incep sa fiu singura, pe picioarele mele (pentru ca nu as spune ca sunt si acum)... Mai e putin si nu-mi permit luxul de a fi vesnic indragostita de dragoste, de lucruri puerile, sa fiu visatoare si o romantica incurabila. 

Nu promit ca de astazi ma rup, pentru ca stiu ca nu voi reusi asa usor. Dar promit ca de astazi o sa incerc din ce in ce mai tare sa fiu aici pentru mine si sa-mi scriu singura povestea asa cum merit!

Decizia e finala si imi apartine in intregime: ratiunea invinge sentimentele. Nu mai am loc de asta de astazi incolo... Si astazi o sa plang muuuult ca de maine sa nu mai am lacrimi, asa cum nu am mai avut acum 3 ani, cand am trecut prin acelasi lucru... Dar sper ca nu ma voi mai intoarce vreodata in acest loc. Si azi sa plang pentru ultima oara (cand ne-am impacat anul trecut, mi-a promis ca nu ma va lasa sa ajung aici... de data asta, imi promit eu ca nu ma voi mai intoarce).

De maine, voi zambi

duminică, 12 aprilie 2009

Nervi si pa

E un post nebun, dimineata pe la 2, plin de suparare si... chiar nervi.

Ne-am saturat de jocuri, de intrigi, de semne ascunse. Nu mai vrem ca baietii sa se ascunda atata, sa ajungem mai mereu in situatii de suparare sau inimi frante.

Ne intrebam unde e problema: la noi sau la ei. Poate interpretam noi gresit gesturile/faptele/vorbele lor; poate se exprima ei gresit, pentru ca exprimarea nu e punctul lor forte; poate ne transmit special semnale, pe care noi sa le interpretam asa si sa ne faca sa suferim (desi asta da in sadism, parerea mea)... 

Nu ne dam seama daca ar trebui sa schimbam mediul, daca ar trebui sa ne rupem sau care este solutia optima din a scapa din durerile astea emotionale, aparent traite cam des de noi in ultima vreme.

Fetele din orasul acesta vor sa nu mai sufere, vor sa fie fericite alaturi de cineva care sa le aprecieze la adevarata lor valoare!

vineri, 10 aprilie 2009

Chemare

Acum cateva zile m-am intalnit cu o prietena draga si-mi povestea de un film interesant, in care urmatoarea idee era sugerata: personajele cantau un anumit vers si astfel persoanele vizate veneau la ei. Ma gandeam cat de interesant ar fi daca s-ar putea intampla asa ceva si in realitate. Ar fi atat de frumos, sa auzi in lumea intreaga cantece peste cantece de chemare a vreunei persoane... Ar fi ca o melodie la telefonul mobil, dar pe care ar auzit-o intreaga lume si instantaneu persoana dorita ar fi langa tine.

Si de aici am dat in altele, pentru ca desigur, acum ca sunt un pic mai libera decat eram acum o saptamana, am timp sa ma gandesc. Si din pacate, nu ma gandesc la ce trebuie. Am iesit cu fetele, in sfarsit, dupa mult timp, la un suc/barfa. Si ne-am gasit locul nostru - un fel de cafenea, dar ieftin si mai elegant... Si ceea ce ne-a placut foarte mult, este ca la plecare, te invita sa alegi dintr-un cos un biletel, gandindu-te la ceva/cineva anume.

Aici e parte cam proasta pentru mine. Pentru ca eu m-am gandit la Ace si am tras un biletel. Tipic mie. Concluzia m-a bulversat nitel, desi ma gandisem deja la acel aspect: "prietenii se cunosc si la bine si la rau - cine nu e la amandoua, de fapt nu e". 

Speranta moare ultima, stiu, dar m-am hotarat sa adorm in noaptea asta cu gandul la el, sa recapitulez inainte de adorm toata povestea si de maine incolo sa opresc. O fac pentru ultima data, imi amintesc toata frumusetea si sa incerc sa trec mai departe.

Incerc sa ma tratez, incerc sa scap, incerc sa fiu eu, libera, nebuna, independenta si... atat. Doar ca este un pic greu.

PS: fetele nebunele, ca de fiecare data, isi fac de cap - Ada a reusit sa se desparta definitiv de Eddy si se pare ca incearca o relatie noua cu un alt tip, Gaby; Blondis se pare ca face glume pe seama fostului si ii da sperante, dar pleaca mai repede decat sa apuce el sa-si dea seama de ceea ce se intampla; Deda cred ca se hotaraste sa astepte un tip dulcic plecat momentan prin tari calde, iar Mira se pare ca desparte cupluri, desi neaga ca ar avea vreun amestec. Ne distram, fataa !