Inocenta

Mi-e dor de senzatia aia de la inceput... dupa timiditate, cand te lovesc sentimentele. Si te uiti in ochii celuilalt, pierdut in frumusetea momentului.

Tot speri si sper(i) ca voi(vei) retrai curand sentimentul. Senzatia de plutire. Vine sa te tina in brate, te simti cel mai protejata din lume si te invita sa iti explice stelele. Se intoarce spre tine, se uita in ochii tai si-ti spune: "pacat ca nu intelegem stelele complet. Sigur ar spune ca esti cea mai frumoasa de pe Pamant" (indiferent ca poate sunt vrajeli, le credem, pentru ca asa vrem si pentru ca asa trebuie in acel moment) si topeste totul intr-un sarut tandru.

Sau ce simti atunci cand treci pe langa locuri ale voastre... unde v-ati sarutat prima oara sau unde ti-a zis prima oara ca te iubeste. Cand speri ca indiferent daca relatia voastra se va termina, el te va cauta la locurile respective, ca in orice film american. Si senzatia ca e mereu acolo, langa tine, in tot ceea ce faci, in fiecare gand, gest, respiratie etc. Cand simti ca ai putea trece si munti, doar ca sa-l saruti inca o data...

Sa-ti daruiasca flori, complimente. Sau sa ti se para ca totul este superb. Sa citesti o carte si gandul sa te poarte catre el. Sa-ti zambeasca si sa ai impresia ca... zambetul acela e tot de ce ai nevoie sa traiesti. Sau vibratiile pe care le simti cand te pregatesti de intalnirea cu el, cand il vezi si cand te ia in brate... vibratii care se intensifica atunci cand te saruta prima oara pe ziua respectiva.

Sa traiesti momente de plin extaz si fericire, momente pe care sa le retraiesti mereu cand te uiti in ochii lui. Cand stai la masa cu prieteni si voua va vine sa stati impreuna, doar voi doi si sa va sarutati, nu sa stati la masa cu altii. Sau cand mergeti la mare/munte si... voua va vine doar sa stati in camera voastra.

Of... cate lucruri simt acum si ce sentimente ma incearca. Mi-e dor de plutirea asta... momentul acela in care te simti cu adevarat protejata, admirata, dezmierdata... acel moment in care inocenta ta atinge cote maxime. Momentul in care crezi in toate semnele pamantului, vietii... ca ai vazut un cosar, deci o sa aveti noroc in dragoste, sau ca a varsat sarea, deci sigur o sa va certati, sau ca ii place nu stiu ce scriitor, care iti place si tie, deci e clar ca trebuie sa fiti impreuna.

Sunt curioasa: oare se poate pierde din aceasta inocenta cu trecerea timpului, cu inaintarea in varsta?