Ma uit la FlashForward mai nou. Si ma tot intreb: ce senzatie trebuie sa ai atunci cand ti se ofera ocazia sa-ti vezi viitorul. Si oricat de mult ai vrea, oricat de mult ai incerca, orice actiune ai face, iti va influenta viitorul; eventual modificandu-l pe cel care il vazusei deja.
Amintiri comune... care nu s-au intamplat. Cum ar fi sa stii ca peste 6 luni vei fi casatorit cu cineva pe care nici nu cunosti atunci? Cum ar fi sa afli ca un prieten drag va muri? Sau cum ar fi sa te vezi cu persoane pe care le urai in trecut? Sau facand ceva care nu-ti placea sau la care nu te asteptai?
Si recunosc... spun mereu "traieste clipa" pentru ca eu cred cu tarie in acest lucru si nu in analiza trecutul sau in ghicirea viitorului. Eu n-as vrea, sincer, sa am nici un fel de imagine a viitorului. Si asta pentru ca recunosc: sunt romantica, timida si toate cele de rigoare. Si mie imi place sa fiu surprinsa, sa ma trezesc in fata faptului implinit si nu sa anticipez. Eu vreau creativitate, nebunie, spontenaitate. Oricat de mult visez la momentul meu, la un EL, la fericirea mea, la visele mele... vreau sa ma surprinda.
Nu stiu ce va fi, nu stiu cum va fi, nu stiu daca vreau ceva. Stiu doar ca poate mi-ar placea sa fie, sa fie intr-un anumit fel sau ceva anume... dar spre si vreau sa ma surprinda, nu sa anticipez sau sa fiu provocata sa ma gandesc spre viitor.
Si de fapt, asta facem zilnic. Suntem provocati sa ne gandim la viitor... unde vrem sa ajungem, ce companie, cati bani vrem sa facem, ce invatam, ce dezvoltam, cu cine vrem sa ajungem, ce prieteni vrem langa noi etc. Dar oare chiar vrem sa anticipam viitorul? Oare vrem sa-l spunema jucam rolul unui ghicitor, sau vrem sa-l traim inopinant?
Amintiri comune... care nu s-au intamplat. Cum ar fi sa stii ca peste 6 luni vei fi casatorit cu cineva pe care nici nu cunosti atunci? Cum ar fi sa afli ca un prieten drag va muri? Sau cum ar fi sa te vezi cu persoane pe care le urai in trecut? Sau facand ceva care nu-ti placea sau la care nu te asteptai?
Si recunosc... spun mereu "traieste clipa" pentru ca eu cred cu tarie in acest lucru si nu in analiza trecutul sau in ghicirea viitorului. Eu n-as vrea, sincer, sa am nici un fel de imagine a viitorului. Si asta pentru ca recunosc: sunt romantica, timida si toate cele de rigoare. Si mie imi place sa fiu surprinsa, sa ma trezesc in fata faptului implinit si nu sa anticipez. Eu vreau creativitate, nebunie, spontenaitate. Oricat de mult visez la momentul meu, la un EL, la fericirea mea, la visele mele... vreau sa ma surprinda.
Nu stiu ce va fi, nu stiu cum va fi, nu stiu daca vreau ceva. Stiu doar ca poate mi-ar placea sa fie, sa fie intr-un anumit fel sau ceva anume... dar spre si vreau sa ma surprinda, nu sa anticipez sau sa fiu provocata sa ma gandesc spre viitor.
Si de fapt, asta facem zilnic. Suntem provocati sa ne gandim la viitor... unde vrem sa ajungem, ce companie, cati bani vrem sa facem, ce invatam, ce dezvoltam, cu cine vrem sa ajungem, ce prieteni vrem langa noi etc. Dar oare chiar vrem sa anticipam viitorul? Oare vrem sa-l spunema jucam rolul unui ghicitor, sau vrem sa-l traim inopinant?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu