Pacat. Stau astazi aici, in conferinta si… imi pare rau ca am cedat inca o data si am oferit prezumtia de nevinovatie, fara sa ma incred in propriile mele credinte – sa nu ai incredere si sa nu te deschizi atat de repede, indiferent de ce ti se pare sau de ce ti se promite.
Ma gandesc mereu la deciziile luate si imi asum responsabilitatea pana la capat. Si uneori intalnesc oameni care imi spun ca nu fac bine, ca n-ar trebui sa fiu atat de hotarata in gandirile si principiile mele, pentru ca exista si exceptii de la regula. Din pacate, pana astazi niciodata, nu mi s-a demonstrat ca ar avea ei dreptate.
Din pacate, oricat de mult as incerca eu la varsta mea „frageda”, sa inteleg comportamentul oamenilor din jurul meu, nu-mi iese mereu... si mai ales comportamentul baietilor din jurul meu.
Si astazi imi iau angajamentul ca orice ar spune, trenul a plecat si probabil nu se va mai intoarce vreodata. Urasc ipocrizia si minciuna. Si urasc momentele alea in care el iti spune ca nu e pregatit de o relatie, ca nu te cunoaste indeajuns si ca trebuie sa astepti. Si apoi, cu prima ocazie, iti spulbera toate visele si sperantele si iti taie aripile cu care ai putea zbura de langa el, pentru a-l uita si pentru a reusi sa treci peste ceea ce ti-a facut.
M-am saturat, sincer, sa ma intreb in toate posturile blogului de ce sunt asa, de ce sunt prosti, de ce le este frica, de ce nu-si iau angajamente, de ce nu traiesc clipa. Si astazi am invatat ca trebuie sa traiesti ziua ca si cum ar fi ultima, pentru ca s-ar putea chiar sa fie adevarat. Si daca cumva e ultima si tu nu esti impacat cu tine, o sa ai tone de regrete. Si momentan, imi este foarte clar ca multi chiar traiesc clipa, chiar daca ranesc pe cei din jur. Pentru ei conteaza sa se simta ei bine, ei sa nu aiba regrete. Si ei se simt bine! Ei nu au regrete! Ei bine, BRAVO! Sa traiti clipa pentru voi, nu pentru altii!
:(
RăspundețiȘtergere