Nici nu stiu cum sa incep. Scriu acum dupa ce am stat de vorba cu minim 5 fete si minim 5 baieti despre ceea ce s-a intamplat - oameni inteligenti, oameni trecuti prin viata/relatii. Si am reusit sa ajung la cateva concluzii, dar mai intai sa relatam ca sa stie toata lumea la ce anume ma refer.
Sa te tatonezi 2 luni de zile, sa flirtezi vreo o luna, sa incerci sa incepi o relatie intr-un sfarsit. Glumele sunt glume mereu si niciodata nu am culcat urechea la ceea ce am auzit. Am fost mereu o persoana cu principii clare, o persoana care mereu, nu stiu cum, am reusit sa citesc oamenii. Si mereu am avut incredere totala in instinctele mele. De data aceasta am vrut sa ma incred in ceilalti din jurul meu, am spus ca poate din aceasta cauza nu-mi ies relatiile si am atata experienta in acest domeniu. Si am avut incredere in prietenii mei, in prietenii lui, in prietenii comuni si mai mult de atat, am avut incredere in el, asa cum mi-a cerut.
Cum spuneam si mai devreme, unul din principiile mele este: nu-mi trada increderea sau asteptarile setate de tine. Sa spunem ca nu condamn prietenii, pentru ca poate ei nu-l cunosc suficient (desi ar fi trebuit), dar il pot condamna pe el dupa ce m-a rugat de nenumarate ori sa am incredere in el.
Pentru mine, sunt doar 2 intrebari care probabil vor ramane fara raspuns multa vreme de acum incolo:
1. de ce nu am avut incredere in instinctele mele? de ce nu m-am crezut pe mine cand am zis ca nu e adevarat nimic din ceea ce imi spune?
2. cum a putut sa faca asa ceva? sa ma roage sa am incredere in el, sa-mi garanteze ca totul va fi bine, sa-mi ceara sa am incredere si sa merg cu valul, cand eu l-am rugat, daca nu are siguranta in ceea ce spune, sa mai asteptam nitel?
Cum spuneam si la inceput, dupa multe conversatii despre ceea ce s-a intamplat, au existat anumite concluzii. La modul general, pentru barbati totul e simplu: te vreau pe tine acum, o vreau pe ea atunci. De asemenea, sunt porci sau nesimtiti: fac orice ca sa obtina instant ceea ce vor. Mai mult, de multe ori nici ei nu stiu ce vor: ba au impresia ca vor sa-si traiasca viata si sa futa in stanga si dreapta, ba cred ca vor sa se ia cu vreo tipa (pe care uneori cred ca o vor nevasta doar pentru ca ii fute bine), ba nu-si dau seama pe moment ca te vor pe tine. La modul "specific", el e prost pentru ca nu o vrea pe ea de fapt, pentru ca ea nu-i face bine, pentru ca de mine are nevoie si pentru ca momentan prefera sa se minta, din comoditate/obisnuinta probabil.
Dar desi blogul ar trebui sa analizeze relatii, niciodata nu am scris despre ceea ce cred altii, dar nu sunt si eu de acord. Aici imi zic parerea mea... deci, eu nu inteleg de ce a facut asta. Pe de cealalta parte, cred ca are nevoie de cineva alaturi de el care sa-l ajute sa treaca peste fosta relatie si care sa-i fie alaturi. Si poate ca eu eram persoana de care avea nevoie. Ceea ce stiu cert este ca de acum incolo niciodata n-o sa-i mai cred pe cei din jur, ci o sa ma cred pe mine. Si mai stiu ca o sa se intoarca; dar ca intotdeauna, s-ar putea sa fie prea tarziu.
Dar asa trebuie uneori. Trebuie sa inveti pe calea dura unele lectii. Nu stiu de ce m-a mintit asa, ce anume a urmarit, de ce a facut asa, de ce s-a purtat asa saptamani bune si apoi a zis pa, de ce a avut privirea aia cu 24 ore inainte... Poate o sa-si dea seama maine, cand nu mai e langa ea ca de fapt a gresit. Poate n-o sa-si dea seama niciodata, poate... Dar SIGUR eu voi avea si mai multa incredere in mine!
Concluzia personala, asa... mai finala: nu astepta sa vina ziua de maine, sa repari ceea ce-ai gresit, sa obtii ceea ce vrei; s-ar putea sa nu mai existe o alta zi, o alta ocazie, o alta sansa. Multi sunt sus, dar sa te ridici la loc, sus, de unde ai cazut, este al dracului de dificil. De ce toti oameni calca in picioare ceilalti oameni, de parca ar fi niste cadavre lipsite de suflare, doar pentru a obtine ceea ce vor? Oare merita sa-i ranesti pe cei din jur, pentru a obtine ceva ce tu crezi ca este important? Sau uneori e bine sa mai inchizi si ochii la dorintele tale, pentru a-i face fericiti pe cei din jur, si poate la final vei fi si tu fericit?
Sa te increzi in ceilalti? Sau sa crezi instinctele tale pana la bun sfarsit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu