Dupa inca o zi si dupa inca multe idei si impresii, pot spune ca acum incep sa asimilez cu adevarat ceea ce s-a intamplat. Si acum pot incepe sa fiu mai obiectiva, desi ma adancesc in subiectivitate.
Ne-am obisnuit sa jucam teatru, doar pentru ca cei din jur sa nu-si dea seama de ceea ce simtim cu adevarat. Si uneori ne este si frica sa ne recunoastem noua ceea ce simtim. Asa este firea umana. O facem din conservare, o facem pentru ca ne-am obisnuit. Sunt o multitudine de ganduri pe care le am...asa am fost mereu, dornica de invatat, dornica de dezvoltare personala, mereu altruista si deschisa catre nou si cu incredere.
Si totusi, pana unde esti altruist? Crezi ca iubesti si adori trecutul, dar ti-ai dori in acelasi timp sa-ti traiesti prezentul cum trebuie. Si simti ca trebuie sa schimbi ceva, dar parca obisnuinta aia, dependenta aia tampita nu-ti da voie. Te atrag al dracului de mult amandoua si parca preferi sa fii comod. Pana unde esti altruist? Ii cedezi trecutului din comoditate sau risti in prezent? Sau din contra, esti egoist pana in panzele albe si faci ceea ce crezi ca te face fericit?
Si automat imi apare in ganduri alta intrebare: ce faci cand iti dai seama ca ai gresit? Te intorci incercand sa repari greselile? Eu cred ca o sa te simti prea prost de greseala pe care ai facut-o si nu vei incerca sa repari, pentru ca deja te gandesti ca nu ai absolut nici o sansa sa intorci "destinul" pe calea care trebuia de la bun inceput. Pentru ca iti pierzi speranta.
Si atunci, ajungi la intrebarea finala: nu este un joc vicios? Ai vrea sa traiesti in prezent, dar din egoism traiesti unde crezi ca ti-e mai bine, iti dai seama ca ai gresit si... nu te mai intorci, pentru ca ti-e teama de respingere. Nu e un cerc vicios? De unde stii ca ai ales ce trebuie?
o melodie faina... http://www.youtube.com/watch?v=CfwG4ac1Khc
PS: ai incredere in tine, ceea ce vrei cu adevarat; nu-ti fie frica nici o clipa sa ceri ceea ce ti se cuvine, si nu-ti fie frica sa ceri ajutorul atunci cand ai nevoie; si mai mult de atat, cand te vei intoarce, intoarce-te fara frica! cine stie? poate inca va fi deschisa poarta...
PPS: as vrea sa-i zic si numele de scena asa ca: "multumesc Freddie pentru o perspectiva noua pe care mi-ai oferit-o..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu