Scuze

Am niste principii foarte clare in viata. In ultima vreme mi s-au conturat mai bine. Dar mereu am tinut la ele. De ce spun asta? Pentru ca de vreo saptamana m-am suparat pe fetele mele.

Vroiam tare rau sa mergem undeva, impreuna. La un concert, la o iubire de-a mea. Desi am spus ca mergem toate, treptat m-am trezit ca merg doar eu. Si nu-mi place sa mi se spuna ceva si il ultima clipa sa dau bir cu fugitii. Era "girls night out", dar ieseam doar eu, pentru ca fiecare a gasit un motiv sa nu mai vina (nu spun ca unele motive nu erau intemeiate).

Ele raman fetele mele, dar as aprecia enorm daca persoanele din jurul meu ar aprecia ca tin atat de mult la principiile mele. Spune mult despre mine asta.

Incepusem sa vorbesc de scuze. De multe ori ne trezim ca avem nevoie de ele, alteori spunem ca nu valoreaza nimic, pentru ca nu repara nimic. Dar oare reusim sa facem diferenta? Sau sa apreciem fiecare scuza in parte, desi uneori nu repara nimic? 

Eu, cel putin, stiu ca atunci cand imi cer scuze sunt sincera. Si chiar daca stiu ca nu repara, imi exprim parerea de rau.

Imi pare rau ca m-am suparat pe fetele mele