M-am trezit intr-o perioada full, intr-o perioada in care trebuie sa ma gandesc si ce fac mai departe, m-am trezit intr-un moment al vietii, pe care eu il simt ca unul important. Trebuie sa asimilez ceea ce invat, sa descurc probleme din prezent si sa ma pregatesc de viitor (care e tare nesigur momentan).
Si in acest moment m-am trezit ca vreau sa zburd, sa urlu, sa fiu nebuna... Ma visez la volanul unei masini, cu o muzica buna, la 2 noaptea, gol pe strada, plimbandu-ma de nebuna cu Ace in masina. Doar asa, ca avem chef. As prefera sa fie si cald, pentru ca urasc vremea urata, dar daca sunt in masina ce conteaza.
E ciudat pentru ca mi se pare ca ne trezim in momentele importante ale vietii noastre fiind singuri. Si e ciudat, pentru ca n-as avea voie sa zic ca sunt singura, pentru ca nu sunt de vreo 2 saptamani, dar nu simt... ca n-as fi. E o batalie incredibila in mine, a fost constanta in ultima vreme.. intre minte si inima. Pentru ca daca ar fi sa aleg cu mintea si sa ma concentrez pe liniste - l-as alege pe Laur. Daca as alege inima, l-as alege pe Ace. Diferenta e ca deja am ales pentru moment. Decat sa-l astept pe Ace, cand poate nici nu-l voi avea vreodata, mai bine aleg ceva momentan care sa ma faca fericita, desi nu in totalitate.
De ce sa te trezesti singur in fata momentelor importante? Oare asa e natura noastra sau visam prea mult unii din noi, speram toata viata ca viata noastra va fi ca-n filme? Poate ne trezim singuri, pentru ca de fapt niciodata nu ii punem pe ceilalti din viata noastra pe primul lor, pentru ca, de fapt, toti suntem egoisti.
Ace, I really miss talking with you.
Kid
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu