Visare?

Am reusit sa imi pun ordine in ganduri, sa ma mai gandesc la multe, sa analizez, sa-mi amintesc si sa revin la niste lucruri...

In primul rand, mi-am amintit cum imi place mie sa fiu. Mi-am amintit cine sunt eu cu adevarat si cum imi place sa ma comport. Apoi, am plecat sa ascult pentru mai multa vreme muzica buna, care imi place mie: house, la mare... locul meu preferat.

Din pacate sau din fericire, in acest week-end am trait niste sentimente foarte ciudate, la care nu ma asteptam. Mi-am dat seama ca imi intorceam capul mereu sa ma uit dupa el. Apoi mi-am dat seama ca ma deranja ca nu dansa cu mine; dar la un anumit interval de timp venea si vorbea cu mine. Si mi-am dat seama ca imi placea asta. Apoi m-a luat de mana, intr-o situatie foarte ciudata, sa nu ne pierdem in multime... si aici m-am panicat si mai tare, pentru ca primul lucru la care m-am gandit a fost: cand o sa ajungem la grup o sa-mi dea drumul la mana si nu vreau asta.

Si m-a facut sa ma intreb: reactionez asa pentru ca il vreau pe EL sau pentru ca il vreau pe el? Am reactionat asa pentru ca simt nevoia de a fi cu cineva anume sau pentru ca intr-adevar e ceva pentru el acolo? Dar imediat dupa ce am constientizat ca s-ar putea sa simt ceva, nu m-am mai uitat dupa el, nu-mi mai pasa. Dar azi mi s-a facut dor si atunci cand l-am vazut... imi venea sa-l iau in brate. Si cel mai ciudat este ca nu ma vad cu el.

Si aici vine problema mea dubla. Visam mult si bine, eventual cu ochii deschisi, la cineva, asa cum ni-l/o dorim. Si speram mereu ca exista. Dar de unde stim ca este din acelasi oras? Daca Bucurestiul este prea mic pentru noi sau deja ne-am obisnuit cu el si ne trebuie cineva din afara lui? Si de unde stim ca exista... de unde stim atunci cand simtim ceva ca nu e de fapt in inchipuirea noastra, si ca exista cu adevarat? De unde stim ca nu este doar pura visare?