Nici tu nu stii exact unde te-ai pierdut, nu stii ce a declansat acea pierdere de sine, dar nici nu stii cum sa revii. Ba chiar poti ajunge sa fii enervat de faptul ca nu poti reveni la cine erai in urma cu ceva vreme.. Incercam sa ne provocam, sa stam de vorba cu noi, sa iesim cu prietenii, sa dansam, sa ne uitam dupa sexul opus pe strada, sa comunicam despre ceea ce simtim... incercam foarte multe, dar de multe ori nu au un rezultat final dorit.
Nu cred ca tine de ceva anume, ci doar de senzatia de multumire. Cred ca ajungem in stadiul de a ne pierde, atunci cand nu suntem de fapt multumiti cu ceea ce ni se intampla sau de lucrurile prin care trecem. Si pentru ca pe moment, suntem in stare sa ignoram ca nu suntem bine si ajungem sa ne pierdem. Pentru ca ne ignoram pe noi de fapt. Ignoram dorintele noastre, nu suntem atenti la ceea ce vrem cu adevarat si... ne pierdem pe sine.
Eu as vrea sa fim mai atenti la dorintele noastre, desi stiu ca incercam mereu sa facem asta. Doar ca uneori nu ne ascultam cu adevarat dorintele. Avem impresia ca (nu) ne facem bine un lucru si... pe niste impresii de moment luam decizii care de fapt ne afecteaza mult mai mult. Si cum sunt convinsa ca aparentele inseala, as vrea sa fim mai atenti, sa luam decizii bazate pe argumente solide, pe care sa ni le aducem noi noua.
Si totusi, ma intreb, oare putem face asta? Oare putem sa ne bazam deciziile doar pe argumente proprii, nefiind influentati de extern si de oamenii din jurul nostru? Oare putem fii obiectivi, in cazuri in care suntem, de fapt, subiectivi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu