Prea mult sau prea putin?

Iti place de cineva. Si te chinui sa-i atragi atentia. Si te chinui. Si nu stii: e bine sa incerci sau nu. Si apoi te intrebi daca are sens. Oare nu tragi prea mult? Sau oare n-ai tras deloc? Oare ai tras vreun pic? Poate de fapt nu-ti place deloc. Sau iti place, dar speri ca nu pentru ca nu stii daca e reciproc. Si aici ajungi sa te intrebi: prea mult sau prea putin... implicarea ta... implicarea lui, chinuiala ta de a-i atrage atentia. Sau ajungi sa auzi: "dar tu nu tragi deloc de el, si desi e reciproc (adica ii place de tine), va jucati unul cu celalalt". Deci va jucati prea mult sau prea putin? Daca va jucati prea mult si se pierde pe parcurs sentimentul?

Am plecat 3 zile din Bucuresti cu gandul sa ma impac cu trecutul si sa-mi pun si mai multa ordine in ganduri. Am ajuns intr-un peisaj superb unde totul era propice dorintelor mele. M-am calmat. Am zis ca totul e in mintea si in inchipuirea mea. Ca la sfarsitul celor 3 zile, sa-mi spuna Blondis ca m-am inselat. Ca sentimentele sunt reciproce, dar nu stiu ce motive tampite nici unul dintre noi nu recunoaste si ne jucam ca 2 copii.

Si abia atunci am ajuns sa-mi pun tot felul de intrebari. Intrebari care de fapt contau cu adevarat. Imi place cu adevarat de el? Oare eu vreau ceva? De ce sa ne jucam? Doar pentru ca ne place sau pentru ca ne dam seama ca situatia in care ne aflam nu ne permite sa facem mai mult (acelasi loc de munca)? Sau pentru ca de fapt nu vrem noi mai mult?

Si daca prin jucatul asta, de fapt, ne pierdem? Daca ne jucam prea mult si pierdem sentimentul, farmecul? De unde stim ca ne jucam indeajuns? De unde stim ca nu ne jucam prea mult?