Visare

Mi-e dor de tine. Dar mi-e atat de dor de tine, ca doare. Si stii care e partea ciudata? Ca stiu sigur ca nu iti vei da seama niciodata ca e vorba de tine, ci vei spera zilnic (daca citesti sau daca afli ca mi-e dor de tine) ca ma refer la altcineva.

Nu am de mult senzatia asta. Nici nu m-am trezit cu ea azi. Dar am constientizat-o astazi. As incepe mai melancolie nitel... niciodata sa nu ma apuc de carti pe care stiu ca o sa le ador. Pentru ca nu le voi lasa pana nu le termin. Sunt la al doilea volum deja... dupa 500 pagini, in 24 ore. Si partea interesanta este ca odata cu citirea lor, am inceput sa-mi dau seama... ca mi-e dor. Ca am anumite sentimente. Ca aveam anumite sentimente. Ca oricat de mult as incerca sa neg, totul este nemiscat.

E senzatia aia... nu pot asculta muzica pentru ca iti aduce minte. La draq... eu nu pot asculta nici artistul meu preferat, pentru ca, fara sa stii, legasem de tine anumite melodii. Ma dor anumite locatii, anumite prezente, anumite comportamente, anumite masini... Si am senzatia aia... ca e totul nemiscat; daca inchid ochii totul e la fel.. si nimic din lucrurile rele spuse sau facute, nu exista. Pentru ca refuz sa-ti stric imaginea cu prostiile tale copilaroase.

De ce vorbesc de visare totusi? Pentru ca atunci cand dor toate cele... atunci cand ti se pare ca doare ca draq... atunci cand iti recunosti ca ti-e dor... abia atunci oficial incepi sa treci peste. Nu vei trece niciodata peste, cu adevarat. Ramane in tine, orice ai face. Dar inveti sa traiesti cu durerea. Inveti sa o induri. E ca si cum in fiecare dimineata, te trezesti si iei un calmat de durere... si restul zilei nu simti ca doare. Uneori doare noaptea. Doare si noapte in sine, pentru diverse activitati de care iti aduci aminte, dar doare noaptea si pentru ca sedativele nu-si mai fac efectul.

Si cand inveti sa traiesti cu durerea, de parca ar fi o parte din tine, incepi sa visezi iar, cu adevarat. Incepi sa speri. Incepi iar sa visezi la printul pe cal alb, care sa vina sa te salveze, care sa faca lucrurile alea...care uimitor se alinieaza perfect cu ce vrei tu etc.

Nu imi dau seama daca sigur nu se trece niciodata peste. Nu-mi dau seama daca e de rau ca doare. Nu-mi dau seama daca e de rau si ca poate singuri ne refuzam sansa de a trece peste. Singura idee de care imi dau seama este ca vreau sa visez iar la al meu!