Sentimente si nu impulsivitate

In general, relatiile sunt construite in timp, dupa multe lucruri experimentate sau traite impreuna sau sunt construite de oameni pentru ca simt ceva. La baza sentimentelor, stiintific vorbind, cica stau reactii chimice. Deci la modul pragmatic vorbind, asta inseamna ca ti-ai putea controla sentimentele, daca ai controla respectivele reactii chimice.

Parerea mea ar fi ca un mic procent din sentimente poate fi controlat de noi. Unele relatii sunt construite strict pe un impuls de un moment, o traire, pe cand altele sunt construite intr-o perioada putin mai indelungata. Amandoua situatiile pot fi influentate de noi. Fie ca decizi sa-ti ignori impulsul, fie ca nu crezi in acel impuls, fie ca nu ai timp sa construiesti, tu influentezi potentiala relatie. Pentru ca atitudinea ta, poate influenta daca relatia sa inceapa sau nu.

Eu mereu am sustinut sus si tare ca in orice din jurul nostru exista matematica. Si tot ce ne inconjoara poate fi limitat la extrem intr-o simpla formula. Si orice formula isi are variabilele ei. Spre exemplu, intr-o relatie, o variabila poate fi chiar atitudinea partenerilor implicati in acea posibila legatura. Alte variabile pot fi timpul, distanta si muuuulte muuulte altele. Daca ideea mea este adevarata, atunci noi putem influenta sentimentele.

Si totusi, astazi mi s-a argumentat de Alek ca acest lucru nu este adevarat. Parerea lui era ca sentimentele nu pot fi controlate; poti controla un pic situatiile cand iti arati sentimentele, dar ceea ce simti nu poate fi schimbat. Apoi a venit Blondis care mi-a spus ca ideea blogului nostru si convingerea mea ca actionez doar pe impulsul momentului este eronata. Parerea ei era ca eu actionez foarte mult bazandu-ma pe sentimente, pe ceea ce simt intr-un moment si cum simt omul cu care vorbesc. Si acest lucru este valabil pentru toata lumea.

Toate asta ma fac sa ma intreb daca e mai bine sa actionezi pe impulsuri de moment sau bazandu-te pe sentimente? Oare cand noi suntem siguri ca suntem rationali, maturi, cu capul pe umeri si luam decizii "inteligente", chiar suntem obiectivi si reusim sa ignoram complet sentimentele? Sau de fapt toate deciziile noastre, formule matematice, au printre variabile si sentimentele? Si mai presus de atat, de unde stim sigur ca un impuls de moment sau ceva construit in graba, este durabil si frumos? Sau ca ceva bazat pe sentimente este ceva care nu ne va rani sau care ne va face fericiti?